In jurul corpului

sa zicem ca e bine din anumite puncte de vedere sa nu distingi intre indivizi in functie de culoarea pielii. dar in momentul in care ai o competitie in care un negru concureaza impotriva unui alb, si amandoi sunt imbracati la fel, cum poti sa spui ca e greu sa distingi intre ei? pentru ca au pantalonii la fel. si mai sunt si la bustul gol.

cum iti dai seama care e care? pai unu e NEGRU!! nu e ca si cum ar fi ceva mai bronzat decat celalalt. e negru. de ce sa nu incepi sa spui si ca doua perechi de pantaloni sunt la fel, si arata la fel, chiar daca una e roz si alta verde. esti chior cumva?

un tip, intr-o carte, spunea la un moment dat ca se simte ca un Jedi pentru ca stie jiu jitsu. si desi intr-o lupta e teoretic singur, el nu e singur pentru ca are jiu jitsu-ul cu el. un fel de forta, si analogia nu e chiar nepotrivita. am auzit, vazut si citit multe lucruri care confirma ipoteza knowledge is power aplicata la cunoasterea jiu jitsu-lui. pana la urma, sportul asta iti da pe de o parte o viziune eficienta asupra corpului si pe de alta un intreg arsenal de tehnici despre cum sa distrugi acel corp. vezi altfel ceilalti oameni, simti altfel ceilalti oameni si interactiunile cu ei. corpul tau incepe sa devina intr-un fel autonom in anumite situatii, pe masura ce invatamintele de la antrenament devin incorporate. si stii ca te plimbi cu niste cunostinte care pot afecta drastic orice fel de interactiune fata in fata cu alt individ daca te decizi sa le folosesti.

it’s all about control..

later edit: si ala micu apasa pe lanterna

am gasit ca ceea ce fac eu din cand in cand se cheama intr-un fel, si e diferit de un simplu “commentator”. azi, de fapt ieri, mi-am diversificat putin aria, si am trecut de la MMA la kickboxing. Tot nu ma pot entuziasma suficient de mult la un knockout sau la un schimb mai bun de lovituri, dar data fiind diviziunea muncii pa care am amintit-o, se pare ca rolul meu nici nu presupune asa ceva. si sunt inca la inceput, asa ca am o scuza buna.

a fost un pic ciudat, ca am facut treaba asta din studioul de stiri, si m-am simtit putin ca un prezentator. dar numai putin, ca n-a fost nevoie sa fiu atent la postura.

si uite asa, am strans 5 experiente de acest gen, in aproape un an.

de fiecare data cand asist la un antrenament de MMA cu cineva care stie raman uimit de cat de complex poate fi sportul. exista o multime de modalitati de a combina clinciul cu loviturile, cu proiectarea si cu lupta la sol, o multime de modalitati in care una dintre situatii poate fi folosita pentru a trece la o alta. si, mai ales, o munca enorma in termeni de strategie. si toata treaba asta devine din ce in ce mai complexa, pe masura ce toata lumea incepe sa devina din ce in ce mai familiarizata cu regulile jocului si se cauta modalitati din ce in ce mai sofisticate de a seta fie o proiectare, fie o finalizare, astfel incat adversarul sa nu se astepte.

acum ceva timp, de exemplu, credeam ca garda e ceva fix. daca esti stangaci stai intr-un fel si numai asa. dar se pare ca nu mai tine sa stii doar ceva bine. trebuie sa stii de toate si sa poti sa le si combini, si sa si reusesti sa citesti un adversar dupa felul in care sta si se misca..

a very difficult task..