In jurul corpului

Multe arte martiale deşi discipline ale corpului, se disociază şi de corpul frumos, şi de corpul puternic, deşi actualmente acestea par a fi modelele de referinţă promovate în societate. Mai mult, unele se disociază şi de scopul războinic originar al sporturilor de luptă. Armatele se reduc, vor să devină mai mici şi mai eficiente, nu mai există pericolul mobilizării totale a societăţii pentru a avea nevoie de bărbaţi capabili să lupte. Accentul a căzut la toate aceste sporturi pe autoapărare, cel puţin teoretic. Însă la o analiză mai atentă conceptul de autoapărare este cel putin deficitar. Vorbim de apărare împotriva a ce? Împotriva unui celuilalt care prezintă, în ciuda sancţionării sociale a violenţei, un potenţial agresiv. Cu toate că violenţa sistematică pare a fi eliminată în mare măsură din societăţile occidentale, tehnicile de autoapărare se bucură de din ce în ce mai mulţi adepţi. Şi nu toţi provin din zone defavorizate în care violenţa încă mai persistă în relaţiile interpersonale. De aceea, putem considera artele marţiale ca ansambluri de tehnici de reducere a incertitudinii, modalităţi de recăpătare a unui control simbolic asupra mediului social, control pe care individul simte că l-a pierdut. Control asupra celorlalţi prin control şi disciplinare al propriului corp. .