Corpuri pentru medicine
Ideea pentru un astfel de post mi-a venit în Berlin, în momentul în care mi s-a spus că medicii de acolo nu (prea) dau antibiotice. Preferă să lase corpul să se refacă singur. Moment în care mi-am dat seama încă o dată că până și ceea ce numim generic medicină occidentală se manifestă sub mai multe forme. Ba mai mult, am putea chiar observa în unele locuri un fel de sincretism medical, la intersecția dintre remediile tradiționale și cele “științifice”. Dincolo de mijloacele efective de “vindecare” pe care diferitele sisteme medicale le pun în practică se află însă diferite viziuni asupra corpului. Există corpuri care pot fi disecate și reparate pe loc, există corpuri care pot fi tratate cu unele remedii miraculoase, fie ele pastile sau ceaiuri făcute după rețete străvechi, corpuri alcătuite din centre energetice, corpuri alcătuite din forțe necunoscute și multe alte corpuri.
Nu numai medicina etichetează însă corpul, ci și boala în sine. Există boli ale săracilor, boli ale oamenilor dezordonați, boli ale marinarilor, ale cioplitorilor în piatră, ale homosexualilor. De parcă fiecare întrebuințare și chiar și neîntrebuințare a corpului l-ar pune în pericol. Și cu cât un sistem medical a devenit mai raționalizat, mai cuantificabil, cu atât a impus asupra corpului un stil de viață mai raționalizat și mai raționalizabil. Legat, bineînteles, de viziunea sa asupra corpului. De asta am ajuns să numărăm caloriile pe care le înghițim zi de zi.
