disembodied emotions
One of those future products is the so called „Funktionide“. It is an amorph object whose intention is to provide the owner with an atmosphere of presence thus counteracting the feeling of loneliness. In the visions future people are lonely and with all the new dimensions products offer, humans will eventually turn to “robots” for emotional satisfaction.
This gives rise to a number of questions: What happens if products that were proposed as a relief against social isolation begin to become the solution? How will it affect human interactions if people become more and more focused on their products? What will these products look like, or more important how will they behave? Etc.
Will this be the future? A disembodying of the body and embodying of the object? Because it gives rise to another number of questions concerning the body: Will we be witnessing a disappearance of the body? What will human emotions become, if they’re disembodied? Will the shape of the body lose its attractiveness not only as a design feature but also as an emotion provider? What’s human and what’s not? Because, after all, we are talking about an amorph object. .
For the video and the rest of the story, click here.
“What’s human and what’s not?”
Ca perspectiva aceasta sa ne atraga sau sa ne sperie depinde in mare masura de modul in care gandim notiunea de esenta umana, de la inexistena ei pana la caracterul sfant si permanent.
tocmai asta e, intr-un fel, “problema”. sau cel putin asa vad eu lucrurile. e normal ca ea sa evolueze iar continutul ei sa se schimbe, dar la un moment dat pare sa aiba niste zvacniri care o duc foarte departe de ceea ce insemna, la origine, si de ceea ce ne spune simtul comun. pe mine ma sperie putin perspectiva asta de disembodying (dis-incorporare suna ciudat, nu?) pentru ca mi se pare ca alunga si ideea de corp. pe care (inca) il mai vad in mod fundamental uman. mai ales ca forma.
pai azi inca mai vedem corpul fundamentalmente uman dar eu cred ca viitorul suna altfel in ceea ce-i priveste pe oameni. cred ca omul de azi, impregnat de tehnologii emergente, isi pare prost construit, limitat si stramt si incearca sa se extinda pana la evanescenta, folosind tehnica sub forma unor instrumente de eliberare si expansiune a fiintei umane. in cazul asta nu stiu daca vom mai putea vorbi despre un corp asa cum il stim noi acum. cred ca notiunea de corp va suferi modificari radicale. cred ca vom incepe sa recreem propria noastra conditie umana. si atunci corpul nu stiu cum va arata. in fond ce inseamna a avea un corp omenesc? probabil ca tu te gandesti doar la forma dar eu ma gandesc si la continut. asa cum e el acum este foarte imperfect. trebuie sa plecam de la intrebarea: oare omul este o fiinta care nu poate fi modificabila? daca suntem de acord ca putem fi modificabili atunci trebuie sa acceptam ca si ideea de corp se va modifica.
scuze pentru intarziere. nu mai primesc mail cand am comentarii noi.
ce intelegi tu prin continut? eu ma gandesc la forma in contextul clipului de mai sus, care prezinta un obiect amorf. notiunea de corp oricum este in continua schimbare. si din nou, nu inteleg foarte clar la ce te referi atunci cand spui ca este imperfect..imperfect in raport cu ce? sunt de acord cu ideea de om ca fiinta modificabila, la fel si cu corpul. este modificabil si modificat. dar pana unde, pana cand, cum. suna putin cyberpunk ce ai scris
da, s-ar putea sa sune un pic cyber…cand vorbesc de continut ma refer si la interiorul nostru, nu numai la forma exterioara. cand vorbesc despre imperfectiune ma refer la faptul ca omul este structural ambivalent si originar “dezuman”, ca sa zic asa. exista in om o pulsiune primitiva, un amestec abominabil de nemernicie si cruzime. asta numesc eu imperfectiune. pana unde putem fi modificabili? pana cand vom deveni cu adevarat umani:).
mm..do i smell romanticism? o mica urma de..:)
Un articol extraordinar ce se cupleaza perfect cu tematica mea: estetica decorporalizarii in societatea post-contemporana.
Mii de multumiri pentru link+prezentare.
@ literelibere:
Cred ca asezarea discursului post-uman in cadrul unor categorii morale este ultimul lucru de care avem nevoie.
@lante sper sa mai pot fi de folos si alta data.