In jurul corpului

Ciudat, poate, dar poti intreba asta si intr-un bordel, si intr-o sala de fitness, si la o clinica de infrumusetare, si la doctor.  Mai nou, sau nu neaparat mai nou, si in media. Mai ales in televiziune. Aceasta echivalare a corpului cu un bun de consum, prin atribuirea unui pret in functie de ecartul fata de un etalon perceput unanim a ajuns atat de vizibila incat iti poti da uneori seama de bugetul unei emisiuni in functie de cum arata animatoarele. Pentru ca animatoarele au devenit un fel de simbol al corpului comercial, si dupa modul in care arata uneori ajungi sa iti dai seama ca te costa foarte mult sa gasesti un corp frumos care sa stea si sa se lase privit. Nu e chiar prostitutie vizuala, dar analogia dintre cele doua activitati poate fi impinsa destul de departe.

Si cred ca in curand se va investi sau ar trebui sa se investeasca mai mult (nu neaparat finaciar) in corpurile care apar decat in alte privinte. Este usor de vazut in sporturile de contact. Avem domnisoare dezbracate care se plimba in ring printre runde cu o pancarta, si avem si domnisoare dezbracate care danseaza in pauze. Iar daca ele nu arata suficient de bine, se pot isca huiduieli mai mari decat la o lovitura sub centura. Se vede uneori si la saloanele auto, unde marcile mai “bune” au domnisoare mai dragute decat celelalte.

Frumusetea costa.

Am reusit sa pun la punct cursul, a fost si acceptat, iar rezultatul poate fi vazut aici. Se pare ca din 22 mai as putea incepe.

inca nu reusesc sa imi dau seama de ce in Franta sociologia/antropologia/chiar si filosofia corpului au luat o amploare de care noi nu numai ca suntem departe, dar de care nici macar nu parem sa ne apropiem. exista pana si un centru de cercetare sub sigla Nivea, care are un comitet multidisciplinar si ofera pana si burse pentru studentii acestor discipline. si nu vorbesc de bloguri, reviste, publicatii, conferinte si altele.

si pana la urma, vorbim despre corp. daca nu consideram ca e important din punct de vedere academic si nu numai, ce anume e?

In curand incerc sa pun la punct ceea ce sper ca va fi primul curs de antropologia corpului de la noi. Mai degraba un mini curs decat un curs, intr-un cadru mai putin academic, dar e un inceput rezonabil pentru o disciplina noua.

Later edit: am schitat cateva teme.

1. Corp și corpuri. De ce o antropologie a corpului? Corpul, ieri și corpul, azi. O perspectivă istorică asupra corpului.

2. Corpul ca produs cultural. O discuție pornind de la celebrul articol al lui Marcel Mauss despre tehnicile corpului

3. Corpuri disciplinate: corpul obedient. Corpul este primul receptaclu al puterii politice, care poate fi încorporată în diferite grade și prin diferite mijloace, în funcție de tipul de regim în care acționează. Studiu de caz pe comunism și controlul politic al corpului.

4. Corpuri disciplinate: corpul sportivului. Despre corpul sportivului, un corp educat permanent în vederea atingerii performanței. Un corp disciplinat dar în același timp eficient, el nu trebuie să fie, ci trebuie să facă. Este un corp raționalizat și mecanic.

5. Corp și durere. Într-o epocă în care corpul tinde să dispară din ce în ce mai mult de pe scenă datorită avântului tehnologic, durerea este cea care îl propulsează în primul plan al experienței. Unele corpuri nu reușesc să o gestioneze atunci când apare însă altele, cum ar fi cele ale sportivilor, se confrunta cu ea zi de zi și o investesc permanent cu noi semnificații.

6. Corpul frumos. O scurtă incursiune in istoria frumuseții. Frumusețe naturală vs. frumusețe construită. Vom arunca o privire asupra diverselor practici, de la salonul de înfrumusețare la sala de fitness ca loc predilect al construirii corpului.

7. Corpul modificat. Despre tatuaje, piercinguri, și alte modificări înscrise în corp. Simbolizare și resimbolizare în căutarea identității.

Un mic articol de sociologie interesant. In urma unui studiu, si nu al cercetatorilor britanici, se pare ca este mai probabil ca un barbat inalt sa se “cupleze” decat un barbat scund. Nu talia in sine este insa problema, ci ceea ce ea reprezinta. Aparent, dintre doi barbati, cel mai inalt are sanse mai mari de reusita profesionala, printre altele pentru ca inaltimea este asociata si cu capacitatea de a comanda.
E greu de spus cat de mult influenteaza asta viata in cuplu, avand in vedere ca e o caracteristica greu de identificat de catre o femeie in momentul alegerii partenerului, dar constituie totusi o legatura destul de interesanta intre corp si, sa spunem sociabilitate.
Probabil ca norma sociala care sustine ca trebuie sa fie o diferenta de inaltime intre parteneri, in favoarea barbatului, este o explicatie mai buna a diferentei statistice, insa indiferent de raspunsul final, corpul mic pare a fi un dezavantaj mare pentru barbati.
Si, pentru cine inca mai crede ca nu e deloc important corpul, imi vine in minte o scena pe care unii au calificat-o drept penibila, in momentul in care actualul premier a sunat in direct la Antena 3 pentru a justifica de ce a stat el pe varfuri intr-o poza.

Lukas Zpira.

cutting.

Scarification.

O forma de insemnare corporala ceva mai profunda decat tatuajul. Mai profunda la propriu, si ceva mai rar intalnita. Oare la noi exista cineva care sa se priceapa la asta? M-ar mira.

via Wikipedia:

Frenologia este o teorie în antropologia fizică enunţată la începutul secolului al XIX-lea de Franz Joseph Gall (1758-1828), după care studierea variaţiilor morfologice exterioare ale cutiei craniene ar furniza informaţii asupra respectivelor regiuni ale creierului şi funcţiilor sale. Chiar dacă frenologia enunţa unele ipoteze juste privind organizaţia creierului în zone precise, ea a fost în bună parte abandonată o dată cu dezvoltarea metodelor moderne de studiu al diferenţierii cerebrale funcţionale. Totuşi, premiza de bază a frenologiei, conform căreia personalitatea este determinată de forma craniului, nu a putut fi verificată.

Cred ca dintotdeauna a existat o, sa-i zicem tendinta, de a incerca sa citesti/cataloghezi un om dupa modul in care arata. Uneori astfel de tendinte au evoluat in pseudostiinte, cum s-a intamplat cu frenologia si ulterior cu teoria lui Lombroso privind criminalul. Masuratori ale corpului au servit chiar, in mai multe situatii, si ca o baza puternica pentru discriminare, cel mai bun exemplu constituindu-l nazismul. Intr-un fel, putem lega toate aceste lucruri si de o viziune mai larga asupra corpului care nu il priveste pe acesta ca pe un construct social, ci mai degraba ca pe un dat natural. Viziune care tinde sa dispara, consecinta fiind ca astazi avem de a face mai degraba cu o etichetare in functie de grija fata de corp si de asumarea sarcinii construirii acestuia. Proces care lasa si el urme, fie ca este vorba de mersul la sala sau de cel la coafor. Forma craniului nu mai este cea care determina personalitatea, locul ei fiindu-i luat de catre modul de prezentare a corpului.

Cele doua nu sunt chiar echivalente, intrucat corpul ca si construct social presupune un efort constient si permanent de modificare, insa cu toate acestea el ramane obiectul pe care il aratam cu degetul, la final. In corp cautam raspunsuri.

Multe arte martiale deşi discipline ale corpului, se disociază şi de corpul frumos, şi de corpul puternic, deşi actualmente acestea par a fi modelele de referinţă promovate în societate. Mai mult, unele se disociază şi de scopul războinic originar al sporturilor de luptă. Armatele se reduc, vor să devină mai mici şi mai eficiente, nu mai există pericolul mobilizării totale a societăţii pentru a avea nevoie de bărbaţi capabili să lupte. Accentul a căzut la toate aceste sporturi pe autoapărare, cel puţin teoretic. Însă la o analiză mai atentă conceptul de autoapărare este cel putin deficitar. Vorbim de apărare împotriva a ce? Împotriva unui celuilalt care prezintă, în ciuda sancţionării sociale a violenţei, un potenţial agresiv. Cu toate că violenţa sistematică pare a fi eliminată în mare măsură din societăţile occidentale, tehnicile de autoapărare se bucură de din ce în ce mai mulţi adepţi. Şi nu toţi provin din zone defavorizate în care violenţa încă mai persistă în relaţiile interpersonale. De aceea, putem considera artele marţiale ca ansambluri de tehnici de reducere a incertitudinii, modalităţi de recăpătare a unui control simbolic asupra mediului social, control pe care individul simte că l-a pierdut. Control asupra celorlalţi prin control şi disciplinare al propriului corp. .

Cand aud de anorexie sau vad astfel de filmulete si citesc unele “marturii” de genul celei de mai jos, imi tot vine in minte cuvantul rationalizare. A consumului, a corpului. Si bineinteles, metafora body as a machine. Inevitabil, daca impingi putin la extrem problemele de greutate pe care crezi ca le ai sau modificarile pe care vrei sa le impui ajungi si la un astfel de calcul al caloriilor si al arderilor, incepi sa tii caiete cu cat consumi zilnic, mai ceva decat numeri litrii de benzina pe care ii bagi in masina si kilometrii parcursi. Si daca astfel de practici se justifica atunci cand traiesti sau lucrezi intr-un mediu care pune accentul pe corp intr-un asemenea mod, sau in care corpul e principalul tau instrument de castigare a existentei si rationalizarea devine o necesitate (cum ar fi sportul, sa zicem ca si modellingul si nu stiu daca mai exista si alte cazuri), in rest nu se justifica. Cu toate ca o gramada de reviste dau sfaturi atent calculate si dietele folosesc toate cantitati fixe de mancare, fara a tine cont si de tipul de corp in care intra si de consumul caloric zilnic. Cand te gandesti ca totul poate fi rezolvat cu aproximari si mici experimente.

Nustiu daca sufar sau nu de anorexie dar tind sa cred ca da.Acum mai bine de un an am inceput sa fiu restictiva cu ce mincam si sa fac sport fara sa slabesc spectaculos inca.In aceasta vara insa am inceut sa fiu obsedata de calorii si sa maninc doar 1000 pe zi sau mai putin si sa nu maninc decit anumite aimente si sa fiu tot mai nervoasa cind e vorba de mincare.in plus faceam 3 ore de sport intens ZILNIC fara exeptie.Asa am slabit 15 kg in maxim 3 luni de la 55 dekg la 38.5 kg tinind cont ca am numai 14 ani.Nu mai mai venit ciclul de vreo citeva luni si bioenergeticianul la cre am mers mia spus ca organismul meu e la limita de jos.As vrea sa scap de acest cerc vicios dar mie frica sa nu ma ingras foartte mult dar eu continui sa slabesc.Va rog daca puteti sa ma ajutati si sa ma puneti in contact cu un nutritionist care sa imi spuna ce ar trebui sa maninc ca sa duc o viata normala.Fara ajutorul uniua nu sunt in stare sa maninc mai nimic mie frica sa bag ceva in gura si ma simt vinovata.Va rog sa ma ajutati.

Am incercat de cateva ori sa gasesc o definire macar sociologica a conceptului, si am ajuns cel mult la niste definitii mai degraba medicale. Intr-adevar, un astfel de concept e cel putin util in cazul anumitor boli, pentru a vedea cat de mult este afectata relatia individului cu corpul sau, dar utilitatea de care vorbesc nu se rezuma la domeniul medical ci poate fi extinsa mai departe, si in stiintele sociale.

Putem vorbi, de exemplu, de un anumit tip de constiinta corporala pe care indivizii o capătă în urma practicării unui sport. Din pacate, ea se prezintă sub diferite forme, destul de dificil de comparat, ceea ce face şi conceptul de greu de definit. El poate fi totuşi înţeles ca un tip de relaţie, sau de comunicare cu corpul, care implică un grad de control destul de ridicat asupra acestuia. Ceea ce diferă, nu numai între diferitele tipuri de conştiinţă corporală create de sporturi, dar şi între cele create de oricare alte activităţi fizice, este modul în care acest control se exercită. El este legat în mod direct de tehnicile corpului pe care respectiva activitate, şi includem aici şi sporturile, le presupune şi mai ales de tipul de corp care aceasta urmăreşte să îl dezvolte.

As putea chiar spune ca este legat in mod direct de viziunea asupra corpului pe care o implica o anumita activitate. Si ca, la fel cum diferite tipuri de activitati fizice dezvolta diferite tipuri de corp, ele dezvolta si anumite tipuri de constiinta corporala.