In jurul corpului

Un mic articol de sociologie interesant. In urma unui studiu, si nu al cercetatorilor britanici, se pare ca este mai probabil ca un barbat inalt sa se “cupleze” decat un barbat scund. Nu talia in sine este insa problema, ci ceea ce ea reprezinta. Aparent, dintre doi barbati, cel mai inalt are sanse mai mari de reusita profesionala, printre altele pentru ca inaltimea este asociata si cu capacitatea de a comanda.
E greu de spus cat de mult influenteaza asta viata in cuplu, avand in vedere ca e o caracteristica greu de identificat de catre o femeie in momentul alegerii partenerului, dar constituie totusi o legatura destul de interesanta intre corp si, sa spunem sociabilitate.
Probabil ca norma sociala care sustine ca trebuie sa fie o diferenta de inaltime intre parteneri, in favoarea barbatului, este o explicatie mai buna a diferentei statistice, insa indiferent de raspunsul final, corpul mic pare a fi un dezavantaj mare pentru barbati.
Si, pentru cine inca mai crede ca nu e deloc important corpul, imi vine in minte o scena pe care unii au calificat-o drept penibila, in momentul in care actualul premier a sunat in direct la Antena 3 pentru a justifica de ce a stat el pe varfuri intr-o poza.

Orlan este unul dintre putinii artisti contemporani de care am auzit si in legatura cu care mi-am propus de fiecare data sa aflu mai multe. Ceea ce o distinge si ceea ce m-a atras la ideea din spatele ei ca artist este mediul ei de exprimare: corpul. Dar nu oricum, ci prin intermediul chirurgiei plastice. Pana acum a fost supusa mai multor operatii, toate filmate si expuse intr-un numar destul de mare de galerii de arta. Chirurgia plastica ii modifica in primul rand fata, iar operatiile ascund, sau mai degraba prezinta un nou mod de a privi frumusetea feminina. Fiecare dintre acestea a modificat cate un aspect al chipului ei astfel incat sa se potriveasca cu o caracteristica faciala a unui simbol al frumusetii feminine zugravit de un mare artist. Fie ca este vorba de fruntea Mona Lisei sau de o alta trasatura cel putin la fel de celebra, frumusetea pe care Orlan o afiseaza prin opera sa combate pe de o parte ideea crestina a sacralitatii corpului, si pe de alta parte ideea in sine a unui standard de frumusete, asa cum este el conceput astazi.

Frumusetea pe care vrea sa o afiseze este orice numai frumusete “naturala” nu. Iar mutatiile pe care le sufera nu rezulta intr-o definire a identitatii, ci mai degraba intr-o absenta a acesteia. Interesant este ca se considera o feminista, care lupta prin ceea ce face impotriva unei “ideologii dominante care se imprima din ce in ce mai mult pe corpul feminin”.